Este intrebarea pe care o primim cel mai des. Dar si cu cel mai complex raspuns.
Si, pentru ca noi il consideram un subiect extrem de important, am ales sa va prezentam in aceasta postare opinia celor mai importanti aromaterapeuti. Pentru ca doar ei sunt in masura sa dea un raspuns avizat acestei intrebari.
Se pot ingera uleiurile esențiale? Da? Nu? Uneori? Poate?
Probabil că primiți un răspuns diferit de fiecare data cand intrebati asta, in functie de parerile subiective are persoanei cu care discutati. Veți găsi oameni care sunt adepti ai ingerararii uleiurilor esențiale și persoane la fel de convinse ca niciodata nu ar trebui să administrati intern uleiuri esențiale. Cine are dreptate? Pe cine ar trebui să ascultați? Vom dezvolta putin despre ce este un ulei esențial și de ce ar putea exista îngrijorari atunci când ingerati uleiuri esențiale. De la aceste informatii ar trebui sa porneasca orice discutie pe acest subiect.
În primul rând, trebui să fie foarte clar că există o diferență între utilizarea uleiurilor esențiale ca arome alimentare și utilizarea lor în scopuri terapeutice.
Uleiurile esențiale apar în mod natural în multe alimente precum nuci, fructe, legume, ierburi și mirodenii. Deci, cu toții consumăm cantități minime de ulei esențial în alimentele noastre. Unele sunt adăugate și sub formă de arome în bomboane, înghețată, muraturi etc., dar uleiul esențial din alimente constituie cu mult sub 1% din totatul alimentelor consumate zilnic, fiind echivalentul a aproximativ o picătură de ulei esențial pe zi. In aceste forme, uleiul esențial este complet integrat si amestecat în alimente. A lua uleiuri esențiale ca supliment alimentar (sau ca medicament) implică cantități mult mai mari și, prin urmare, ridica probleme de siguranță ce nu se aplică în cazul alimentației normale. Vom dezvolta acest subiect putin mai tarziu
Ce este un ulei esențial?
Un ulei esențial este un lichid hidrofob concentrat, dintr-o singură sursă botanică formată din compuși aromatici volatili. Aceste surse botanice sunt formate din genuri și specii (de exemplu Eucalyptus globulus). Acest nume ne spune exact din ce plantă provine uleiul. Uleiurile esențiale sunt compuse din zeci de constituenți chimici naturali. Fiecare ulei are un amestec unic de constituenți, deși unii dintre acestia apar în multe uleiuri esențiale. Linalool, de exemplu, este unul dintre componentele majore ale uleiurilor de lavandă și coriandru, dar este un component minor al aproximativ 200 alte uleiuri esențiale.
Uleiurile esențiale au unul, doi sau ocazional trei constituenți majori (aproximativ 20-90% din ulei), câțiva constituenți minori (1-19%) și mulți, mulți alti constituenți (mai puțin de 1%). Uneori, constituenții minori sau anumite urme pot avea un efect semnificativ asupra organismului, dar majoritatea efectelor unui ulei esențial sunt atribuite elementelor constitutive majore ale acestuia. Aceste efecte sunt acum dezvăluite de cercetările științifice publicate. Unele plante din aceeași specie pot avea diferențe majore în componenți. Acestea se numesc „chimiotipuri” și poartă numele celui mai mare component din fabrică. Uleiul de rozmarin, de exemplu, poate fi un chimiotip a-pinenic, un chimiotip cineol sau un chimiotip camfor. Majoritatea uleiurilor esențiale disponibile pe piata nu au aceste variații, cu toate acestea, majoritatea efectelor unui ulei esențial sunt atribuite componentelor sale majore.
Pentru a înțelege pe deplin acțiunea terapeutică și orice probleme de siguranță asociate cu un anumit ulei, trebuie să cunoașteți numele botanic și (dacă este cazul) chimiotipul. Dacă nu cunoașteți numele botanic al uleiului esențial sau chimiotipul, cum puteți ști care este cea mai sigură modalitate de a utiliza acel ulei? Acesta este unul dintre motivele pentru care Plant Therapy furnizeaza pe site-ul propriu (www.planttherapy.com) , toate aceste informații. Este primul pas pentru a-si ajuta clienții să cunoasca uleiurile esențiale pe care le folosesc.
Aspecte ce tin de siguranta
Am stabilit că un ulei esențial este format din mai mulți componenți diferiți, așa că haideți să discutăm de ce ar fi posibil ca uleiurile esențiale să nu poată fi sigure de utilizat intern. În cartea sa “Essential Oil Safety” (Siguranta utilizarii uleiurilor esentiale) Robert Tisserand preciza:
”Contactul cu substanțe potențial dăunătoare este inevitabil. Se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curatenie, medicamente și articole de toaletă și sunt întâlnite atât la locul de muncă, cât și în casă. Printre „otrăvurile” găsite în alimentele consumate în mod obișnuit se numără glicozidele cianogenetice (precursorii cianurii) în semințele de mere și migdale, alcaloizi teratogeni în cartofii verzi, izotiocianatul de alil în varză și broccoli și acetaldehida, un cancerigen care se găsește în majoritatea fructelor și în multe legume. Cantitățile de astfel de substanțe toxice la care suntem expuși nu reprezintă în mod normal un pericol, deoarece sunt gestionate eficient de detoxifierea organismului și de alte mecanisme de apărare. "
Cu toate acestea, dacă ar trebui să ingeram aceste „otrăvuri” într-o doză mai mare, acestea ar putea deveni foarte toxice. La fel se întâmplă și cu uleiurile esențiale.
Există unii constituenți ai uleiurilor esențiale care pot fi toxici, iritanți și sensibilizanți dacă uleiul esențial este ingerat în doze suficient de mari. Doar pentru că un ulei esențial este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu vă poate dăuna. Daunele provenite de la un ulei esențial nu se datorează întotdeauna impurităților sau adaosurilor sintetice, ci in special elementelor constitutive pe care le conține. Nu este vorba despre puritate, ci despre siguranța ingerarii acelor compusi. De exemplu, o linguriță de ulei de Eucalipt sau de ulei essential de Wintergreen, chiar 100% pur, poate fi fatală pentru un copil. Desigur, majoritatea oamenilor nu iau uleiuri esențiale în aceste doze mari, dar este important să știți care sunt implicatiile si riscurile la care va expuneti dacă decideți să luați uleiuri esențiale intern.
O altă preocupare este posibila interacțiune între anumite uleiuri esențiale și anumite medicamente (interacțiuni medicamentoase).
În cartea “Essential Oil Safety” (Siguranta utilizarii uleiurilor esentiale) [1] se explică riscurile potențiale și de ce uleiurile de Mușețel albastru și de Lemongrass pot prezenta cel mai mare risc de interacțiune cu medicamentele. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și unele mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. Una dintre interacțiunile cunoscute este între uleiurile esențiale care conțin salicilat de metil (Wintergreen și Sweet Birch) și medicamente pentru subțierea sângelui. Această combinație poate provoca o subtiere prea mare a sangelui, ceea ce duce la sângerare internă sau vânătăi. Aceasta trebuie sa fie una dintre preocupările principale atunci când se recomanda ingestia de uleiuri esențiale. Scopul acestui articol nu este de a detalia toate interacțiunile medicamentoase posibile, ci de a face consumatorul conștient că aceste interacțiuni există.
Apoi, există îngrijorări legate de eventuale iritatii aparute atunci când sunt ingerate uleiuri esentiale. Arborele de ceai (Tea Tree) și Lavanda sunt ambele uleiuri esențiale foarte bine cunoscute și foarte utilizate. Există mai multe cazuri de reacții adverse ale pielii cauzate de uleiul esential de Tree Tree decât de Lavanda. Acest lucru se poate întâmpla deoarece Arborele de Ceai nu are o durată lungă de valabilitate, iar atunci când se oxidează (suferă modificări chimice), devine mai reactiv la nivelul pielii. Scorțișoara, Cuisoare, Ylang-Ylang și Lemongrass sunt alte exemple de uleiuri esențiale care prezintă un risc moderat de reacție adversă a pielii, mai ales dacă sunt folosite nediluate. Din nou, nu este vorba despre puritate. Este vorba pur și simplu despre siguranță și de componentele naturale ale uleiurilor esențiale.
Majoritatea componentelor care alcătuiesc uleiurile esențiale afectează organismul într-un fel sau altul.
Modul în care acestea afectează organismul este ceea ce cercetările științifice publicate încep să ne facă cunoscut. Exista voci care sustin ca prea mult ulei esențial luat intern poate avea efecte secundare asupra ficatului. Ficatul trebuie să proceseze tot ceea ce ajunge in corpul nostru, inclusiv constituenții uleiului esențial, astfel ca un surplus poate crea probleme. Există unele dezbateri în această privință, întrucât nu se cunoaste inca suficient despre efectele ingerarii uleiurilor esentiale asupra ficatului, dar este foarte important să rețineți că uleiurile esențiale au un efect asupra ficatul.
Aceste riscuri cresc, în general, atunci când avem de-a face cu copii mici, vârstnici și femei însărcinate. De fapt, anumite uleiuri esențiale trebuie evitate cu totul în sarcină. Există diverse motive pentru aceasta, dar principalul este să vă asigurați că dezvoltarea fătului nu este afectată în mod negativ. Și după cum am menționat deja, unele uleiuri esențiale nu trebuie luate cu medicamente specifice.
Acesta este motivul pentru care poziția oficială a Plant Therapy este de a nu ingera uleiuri esențiale decât dacă acest lucru se realizeaza sub supravegherea unui medic sau a unui aromaterapeut absolvent al unei institutii medicale. Nu trebuie inteles ca Plant Therapy nu recomandă deloc să ingerati uleiuri esențiale, ci doar că sunt extrem de multe informații care trebuie luate în considerare înainte de a ingera uleiuri esențiale. Poate vor exista situatii si momente in care va fi in regula sa utilizati si intern uleiuri esentiale, dar trebuie să vă asigurați că detineti toate datele luarii unei decizii corecte si sanatoase pentru dumneavoastra si familiile dumneavoastre.
Uleiurile esențiale și reglementările privind suplimentele alimentare
De ce unele companii recomandă și chiar încurajează ingestia de uleiuri esențiale? Sunt unele companii ce etichetează uleiurile esențiale care pot fi luate intern ca suplimente de ulei esențial. Dupa ani de studiu in domeniul aromatetapiei si al rolului pe care FDA (Food and Drug Administration - agenție a Statelor Unite din domeniul medical) îl are în acest domeniu, s-a ajuns la concluzia că uleiurile esențiale și suplimentele de ulei esențial nu sunt întotdeauna același lucru.
FDA nu joacă niciun rol în clasificarea sau utilizarea in siguranta a uleiurilor esențiale. Termenul de „Grad terapeutic” este pur și simplu un termen atribuit în industria aromaterapiei. FDA are o listă de plante, inclusiv unele uleiuri esențiale, care sunt [2] „în general recunoscute ca sigure” (GRAS-Generally Recognized As Safe) pentru utilizare ca produse alimentare intr-un procent foarte mic, numai pentru aromă și nu pentru nutriție, adică aditivi alimentari, dar asta este cu totul altceva. Acesta este un standard de calitate alimentară pentru arome alimentare și nu un standard pentru a ingera uleiuri esențiale în scopuri terapeutice.
[3] „Grupul de experți FEMA (The Flavor and Extract Manufacturers Association of the United States) evaluează numai substanțele pentru statutul GRAS (Generally Recognized As Safe) care sunt utilizate pentru a formula aromele care trebuie adăugate în alimente. Comitetul de experți nu evaluează ingredientele alimentare cu alte funcții decât aromatizarea alimentara și nu evaluează aromele pentru utilizarea în alte produse decât cele alimentare. "
Deci, statutul GRAS (Generally Recognized As Safe) se acordă substanțelor care sunt destinate utilizării ca arome alimentare și, prin urmare, nu sunt destinate uleiurilor esențiale utilizate ca medicamente sau uleiurilor esențiale luate singure.
FDA joacă însă un rol în zona suplimentelor alimentare. Aceasta include suplimente de ulei esențial. Iată ce se mentioneaza pe site-ul FDA:
Producătorii și distribuitorii nu au nevoie de aprobarea FDA pentru a-și vinde suplimentele alimentare. [4]
Orice afirmații făcute pentru suplimente alimentare sunt supuse unor recomandări cuprinzătoare ale FDA, deși aceste orientări sunt oarecum minime.
Prin lege (DSHEA - Dietary Supplement Health and Education Act/1994), producătorul este responsabil să se asigure că produsele sale reprezentand suplimente alimentare sunt sigure înainte de a fi comercializate. Spre deosebire de produsele medicamentoase care trebuie dovedite sigure și eficiente pentru utilizarea prevăzută, înainte de introducerea pe piață, nu există dispoziții FDA în legătură cu „aprobarea” suplimentelor alimentare din punct de vedere al siguranței sau al eficacientei înainte de a ajunge la consumator. În conformitate cu DSHEA, după ce produsul este comercializat, FDA are responsabilitatea de a demonstra că un supliment alimentar este „nesigur”, înainte de a putea lua măsuri pentru a restricționa utilizarea sau eliminarea produsului de pe piață. Cu toate acestea, producătorii și distribuitorii suplimentelor alimentare trebuie să înregistreze, să investigheze și să transmită FDA orice rapoarte pe care le primesc despre efectele adverse grave asociate cu utilizarea produselor lor care le sunt raportate direct. [4]
Este important de menționat că, chiar dacă in cazul suplimentelor alimentare este permis să fie prezentate ca avand efecte dietetice, nu le este permis să fie prezentate ca avand efecte medicale. Nu li se permite utilizarea termenilor ce sugereaza utilizarea acestora ca tratament sau pentru prevenirea problemelor medicale, deoarece nu au fost dovedite aceste efecte în mod substanțial.
Nu există nicio dispoziție în temeiul vreunei legi sau reglementări pe care FDA le pune în aplicare, care sa impuna unei firme să dezvăluie FDA sau consumatorilor informațiile pe care le au despre siguranța sau beneficiile presupuse ale produselor lor de tip supliment alimentar. De asemenea, nu există nicio interdicție împotriva acestora de a pune aceste informații la dispoziția FDA sau clienților lor. Fiecare firmă poate să-și stabilească propria politică privind divulgarea acestor informații. [4]
În afară de responsabilitatea producătorului privind siguranța utilizarii, nu există reguli care să limiteze dozele sau cantitatile de nutrienți în orice forme de suplimente alimentare. Această decizie este luată de producător și nu necesită revizuire sau aprobarea FDA. [4]
După cum observati, atributiile FDA în zona suplimentelor alimentare este foarte limitată, mai ales dacă nu există reclamatii la adresa unui anumit produs. În ceea ce privește siguranța, vor acționa numai dacă producătorii sau distribuitorii raportează „evenimente adverse grave asociate cu utilizarea produsului lor care le sunt raportate direct.”
Acesta este motivul pentru care expertii Plant Therapy recomanda insistent sa va documentati si sa constientizati ca propria dumneavoastra cercetare este importantă. Și , cel mai important, acesta este motivul pentru care recomanda sa aplelati intotdeauna la ajutorul unui medic certificat aromaterapeut înainte de a lua uleiuri esențiale intern.
Etichetarea
Pentru ca un produs să fie etichetat ca supliment de ulei esențial, trebuie să aibă de fapt o etichetă suplimentară pe sticlă sau produs, dar nu există o reglementare a informatiilor pe care trebuie sa le contina. Uleiurile pe care companiile producatoare le recomandă pentru a fi ingerate, au sau cel puțin ar trebui să aibă aceste etichete suplimentare.
FDA solicita expres ca orice afirmatie făcută de un producător cu referire la efectele asupra funcțiilor corpului, cum ar fi „antiinflamatorii” să fie susținute de dovezi clinice (adică teste umane) care arată că suplimentul, așa cum a fost administrat, are efectul revendicat. Aceste informații ar trebui să fie pe eticheta produsului pentru ca acestea să fie reglementate de FDA.
In concluzie
Există o mulțime de aspecte si informatii pe care trebuie sa le luati în considerare atunci când vă gândiți dacă ar trebui sau nu să administrati intern uleiuri esențiale. Nu uitați, că efectele adverse nu sunt întotdeauna imediate sau evidente. Spre deosebire de o reacție alergică sau iritantă, toxicitatea hepatică, afectarea fetală sau formarea cancerului nu vor fi observate la momentul în care se întâmplă. Vă rugăm să nu presupuneți ca aceste riscuri nu exista doar pentru că nu ați văzut niciun efect secundar – asta nu înseamnă că altcineva nu le-ar fi putut avea.
Continuați să faceți propriile cercetări și educați-vă. Uleiurile esențiale sunt instrumente naturale minunate, dacă sunt utilizate corect. Dar, la fel ca multe altele, prea mult dintr-un lucru bun poate deveni un lucru rău. Aflați cât puteți despre uleiul esențial pe care îl utilizați. Primul pas este cunoașterea numelui botanic care vă va spune exact din ce plantă a provenit acel ulei esențial. Apoi, puteți afla mai multe despre aspectele ce tin de siguranță utilizarii acelei plante și mai precis, a acelui ulei esențial.
Dacă alegeți să luați uleiuri esențiale si intern, vă rugăm să faceți acest lucru doar atunci când este nevoie și nu zilnic. Amintiți-vă, de asemenea, că diluarea este foarte importantă. Aveți nevoie doar de 1-2 picături într-o capsulă plină cu un ulei comestibil. Vă rugăm să nu luați uleiuri esențiale de mai multe ori pe zi, punand uleiul direct într-un pahar cu apă. Uleiurile nu se amestecă cu apa și pot provoca arsuri și iritații ale mucoaselor foarte sensibile. Cel mai sanatos și cel mai corect mod de a lua intern uleiuri esențiale este sub supravegherea unui medic certificat aromaterapeut, calificat în utilizarea internă a uleiurilor esențiale.
Alianța Aromaterapeuților Internaționali - „… nu acceptă utilizarea terapeutică internă (orală, vaginală sau rectală) de uleiuri esențiale, cu excepția cazului în care este recomandat de un medic instruit la un nivel clinic adecvat. Un nivel corespunzător de pregătire trebuie să includă chimie, anatomie, diagnostic, fiziologie, ghiduri de formulare și probleme de siguranță privind fiecare cale internă specifică (orală, vaginală sau rectală). " http://www.alliance-aromatherapists.org/
Asociația Națională pentru Aromaterapie Holistică - „Nu luați uleiuri esențiale intern fără o educație clinică adecvată și înțelegerea problemelor de siguranță implicate de aceasta modalitate de administrare a lor.” - http://www.naha.org/explore-aromatherapy/safety/naha-safety-statements
Aromatherapy Trade Council (ATC) - „Nu luați niciodată uleiuri esențiale pe plan intern, cu excepția cazului în care sunteti îndrumat de un aromaterapeut calificat, care a primit pregătirea necesară în acest mod de administrare foarte specializat. Cei mai mulți aromaterapeuți nu au avut o astfel de pregatire, așa că asigurați-vă că verificați acest lucru mai întâi. ”
Puteți citi articole în reviste, cărți sau diverse site-uri care recomanda administrarea uleiurilor esențiale si intern, dar nu ar trebui să încercați niciodată acest lucru fără îndrumarea unui expert.
Referinte:
[1] Tisserand R, & Young R 2013 Essential Oil Safety, editia a 2-a. Churchill Livingstone, Edinburgh
* Această postare are la baza articolul scris de Retha Nesmith. Retha este aromaterapeut certificat si managerul de marketing al Plant Therapy. Articolul original poate fi citit aici: https://blog.planttherapy.com/blog/2014/01/14/can-essential-oils-be-ingested/
** Articolul care a stat la baza aceste postari, scris de Retha Nesmith a fost examinat și avizat de:
Sylla Sheppard-Hanger – Fondator si Director al Atlantic Institute of Aromatherapy in Tampa, Florida
Robert Tisserand – Tisserand Institute https://tisserandinstitute.org/safety-pages/
Comments